Salvat la 14. 10. 2026.
Părea că îmi merge chiar bine. Nu împlinisem încă nici 19 ani și primeam comenzi din toată lumea, inclusiv de la cele mai mari firme cehe. Apoi am devenit designer-șef la Kiwi.com, pe atunci cel mai rapid în creștere startup ceh, și la început am format întreaga echipă de design. Totuși, ceva mi-a schimbat direcția. A fost o „scurtătură” aleasă greșit, în localitatea Klenovec din centrul Slovaciei. Încă dinainte regiunea mi se întipărise în minte, fără să înțeleg de ce: șomaj uriaș, multe divorțuri, droguri.
Împreună cu colegii din firmă am cumpărat aici o casă și credeam că, fiind tineri antreprenori, vom ști să ajutăm. Dar Dumnezeu avea alt plan.
Pe drumul spre un meseriaș mi-a venit ideea să scurtez calea, dar am cotit pe o stradă fără ieșire de la capătul satului - chiar într-o așezare de romi.
Până atunci nu privisem sărăcia față în față. M-a atins la inimă și, deși nu-i iubeam pe romi, ba chiar mai degrabă dimpotrivă, am vrut să-i ajut.
Câteva luni mi-am adunat curajul și doar m-am rugat, până când am luat pur și simplu câteva mingi, în speranța că voi atrage atenția copiilor și ne vom juca. A mers. A costat perseverență, multe clipe în genunchi, dese împărtășiri, nenumărate mingi pierdute, câteva chitare sparte și skateboard-uri despicate ca lemnele de foc, dar treptat am reușit să câștig încrederea comunității.
Uneori însă Dumnezeu ne cere jertfe mici, ca să creștem până la jertfe mai mari; doar El Și-a dat pentru noi întreaga Lui viață. Știam că, dacă vreau să iau ajutorul în serios, trebuie să trăiesc printre ei, să-i cunosc dinăuntru, cu alte cuvinte să mă mut într-o baracă de lemn din așezare. Privind înapoi, trebuie să spun că a fost una dintre cele mai fericite perioade din viața mea. În vremea aceea lucram deja mai ales ca designer la distanță, încă pentru Kiwi, dar inima mea rămăsese deja în Klenovec. Dumnezeu avea însă pentru mine o altă surpriză.
Iisus i-a spus lui Nicodim: „Vântul suflă unde voiește și glasul lui îl auzi, dar nu știi de unde vine și încotro merge. Așa este cu tot cel ce este născut din Duh.” În rugăciune și la citirea Bibliei, Dumnezeu mi-a arătat că trebuie să mă întorc la Brno, de la o misiune care se dezvolta atât de promițător. DE CE???
„Nu este bine ca omul să fie singur.” Chiar dacă îmi închipuiam deja că voi rămâne singur, căci să recunoaștem, șansa de a găsi o femeie dispusă să trăiască alături de mine în felul acesta este egală cu căutarea acului în carul cu fân, Dumnezeu gândea altfel. Pe Michalka am cunoscut-o chiar la serviciu, în Brno, și tocmai ne mutaserăm amândoi la părinții noștri, care „din întâmplare” locuiau unul în fața celuilalt, de-o parte și de alta a străzii. Ne-am căsătorit pe 25.8.2018 și după nuntă ne-am mutat la Klenovec, unde slujim împreună de atunci. În octombrie 2019 ni s-a adăugat primul nostru ajutor - băiețelul Adam Ginepro, iar în mai 2021 i s-a alăturat surioara Mária.
Michalka a studiat psihologia, dar acum este mai ales o mamă exemplară și gospodină. A dat întregii lucrări blândețe și o inimă bună, care îi lipseau până atunci. A completat și veriga lipsă a muncii cu fetele. Împreună încercăm să căutăm voia lui Dumnezeu pentru lucrarea noastră printre cei săraci, să-i ducem spre hărnicie și cinste, să-i învățăm pe copii să citească, să scrie și să socotească cum trebuie și să le predăm și credința creștină și morala.
În vara lui 2020 am înființat organizația nonprofit Misiunea Creștină Romă și astfel munca noastră a căpătat în sfârșit și o formă oficială. Ne permite să angajăm pe alții, să primim voluntari, să cerem donații și să ajutăm în așezările de romi chiar și în vremea coronavirusului, când vizitele civile sunt interzise. Un alt motiv al înființării este dorința de a organiza cursuri de recalificare pentru meseria de zidar și de a începe să-i învățăm pe tineri meserii practice.
Martin, Míša, Adámek și Mária