Mirko de pe stradă
Mirko vopsește căpelița
Chiar la începutul anului a ajuns la noi un tânăr rom, Mirko Cibuľa (32 de ani), pe care familia l-a lăsat în voia sorții afară, pe stradă, în gerul din ianuarie. L-am găzduit jos, pe canapea, fără să știm exact la ce să ne așteptăm de la el. Mirko s-a dovedit un om foarte bun și destul de muncitor, deși puțin cam leneș când e vorba să învețe. :) Până la urmă a stat la noi până la sfârșitul lui mai, când a reușit să-și găsească o locuință într-un cămin din Hnúšťa. În tot timpul acesta am trecut prin felurite peripeții: am încercat să-l învățăm să citească, să scrie și să socotească, să fumeze mai puțin, să muncească în fiecare zi și să trăiască în așa fel încât să se poată descurca singur. Cu toată vârsta lui, nu e prea independent: cine vrea, îl poate înșela și lăsa fără nimic, și i s-a întâmplat deja de multe ori în viață. Acum însă se ține bine, locuiește în continuare în căminul amintit și vine la noi să muncească și să învețe zidăria sub îndrumarea meșterului cu experiență Petr Hruška. Din aprilie 2021, Mirko are în față o nouă încercare: să vegheze asupra băieților adolescenți, care au început și ei să învețe un meșteșug după-amiaza, și să le dea mai departe ceva din ce a învățat el însuși.
Așezarea de romi Mútnik este una dintre puținele din Slovacia fără curent electric (fără frigider, fără mașină de spălat...)
Lecții pe tot parcursul anului la Mútnik
Din primăvară am continuat apoi cu lecțiile pentru copiii din așezarea de la Mútnik. În fiecare săptămână mergem acolo să ne jucăm cu copiii și să-i învățăm să socotească, să citească, să scrie și să înțeleagă un text, și bineînțeles să se roage, să cunoască poruncile lui Dumnezeu și poveștile din Biblie. Este foarte important, pentru că în ultimul an școala se face la distanță, iar în așezarea de la Mútnik nu este curent electric, așa că situația este foarte rea. Am încercat diferite metode și materiale până ne-au rămas fără ele, așa că am ajuns să ne facem propriile fișe de lucru. Puteți să aruncați o privire. :)
Peste 4,5t de haine în hambar
Haine din Germania
La sfârșitul verii, datorită soților Soldán, niște creștini din Germania ne-au adus două dube pline de haine, în total cam 4,5t. Așa că, cu ajutorul domnului Hruška, am transformat hambarul în depozit de distribuție și ne-am apucat să împărțim haine pe scară mare. A fost mare interes, așa că a trebuit să ne limităm doar la familiile cu care lucrăm de multă vreme (cele mai sărace), iar fiecare trebuia să se înscrie pe o listă pentru o anumită zi, ca să nu se adune mulțimi de oameni în grădină. Am limitat și numărul de bucăți pe familie, după câți membri are, și am stabilit o contribuție de 20c pentru fiecare haină. Am vrut astfel să oprim aruncarea hainelor, lucru care se întâmpla mai înainte, și să asigurăm și o împărțire egală între toate familiile. La împărțit și la sortatul hainelor ne-au ajutat Hanka și Verona din Dolinka (așezarea noastră de romi), în casa cărora s-au împărțit hainele de iarnă pe tot timpul iernii, când măsurile împotriva covidului nu ne-au îngăduit să împărțim la noi. Acum am oprit împărțirea până când Míša își va reveni după naștere și va fi în stare să o pornească din nou, chiar și cu doi copilași mici. Cu timpul am vrea să o mutăm cu totul în grija romilor, iar noi să rămânem doar intermediari. Vă cerem rugăciunile dumneavoastră pentru asta.
Echipa de voluntari TGJ (Samaritan's Purse) Slovacia
Implicarea în Samaritan's Purse
În cursul anului ne-am alăturat organizației Samaritan`s Purse. Mai înainte ținusem lecțiile Najúžasnějšej cesty la Mútnik; din vară, Martin a devenit coordonatorul lucrării pentru Slovacia centrală, iar din mai 2021 s-a alăturat echipei și Míša. Sperăm că astfel vom putea câștiga pentru lucrul cu romii și alți oameni din regiune. Pe lângă asta, am cuprins copiii din Dolinka, între 6 și 14 ani, în programul Vianočné dieťa, în care fiecare a primit un pachet frumos cu daruri. Copiii s-au împărțit în grupuri mici, după familii, iar după daruri a urmat programul de 12 lecții Najúžasnějšej cesty. Fiecare a primit un manual frumos lucrat, cu povești biblice și adevăruri ale lui Dumnezeu, și în weekenduri veneau să învețe. Vedem în asta lucrarea lui Dumnezeu, pentru că aproape toți au răbdat să vină la toate cele 12 lecții și au venit foarte disciplinat, singuri și la timp în fiecare weekend. Înainte nu reușisem să-i ținem la nicio activitate „de învățare” mai mult de câteva săptămâni, darămite să vină copiii singuri, fără să li se mai aducă aminte. Slavă lui Dumnezeu și pentru că, prin aceasta, a deschis inimioarele copiilor pentru Cuvântul Său.
Reconstrucție
Alte activități sunt fapte de construit. :-) La începutul verii am ridicat în așezarea de la Mútnik o cruce cu Domnul nostru Iisus Hristos, care să le amintească locuitorilor că Dumnezeu este pretutindeni și de jertfa Lui plină de iubire, și să le dea un loc de rugăciune și de liniște. Chiar în săptămâna următoare a primit invitația noastră și părintele Štefan Pružinský și a sfințit crucea. După sfințire a urmat o mică sărbătoare în aer liber, unde localnicii au putut să-l cunoască puțin pe preot și familia lui. A doua faptă de construit a fost ridicarea unei capele în cadrul reconstrucției casei noastre.
La etajul de jos, din fosta bucătărie a luat naștere astfel un spațiu liturgic și, totodată, o sală de clasă. Chiar aici se țineau lecțiile din „Najúžasnějšej cesty”. Capela a fost sfințită în ziua sărbătorii ortodoxe a Sfântului Nicolae, care a devenit și ocrotitorul ei. Pereții ei sunt împodobiți cu icoanele Sfântului Ioan Gură de Aur și ale Sfântului Vasile cel Mare, marii dascăli ai Bisericii, apoi cu cele ale Arhanghelului Mihail, comandantul oștirilor cerești și ocrotitorul nostru, ale Sfinților Petru și Fevronia, ocrotitorii familiei, ale Sfintelor Mucenițe Sofia, Nadežda, Viera și Ľuba și, bineînțeles, ale Sfântului Nicolae. Cel mai important este însă Domnul Iisus: nașterea și învierea Lui sunt pe peretele din față, răstignirea este în fața ușii, iar chipul Său preafrumos este așezat într-un cer înstelat care strălucește. În capelă au avut loc de la începutul anului 2 botezuri, iar acum urmează botezul fiicei noastre Mária. În fiecare duminică se țin aici slujbe pentru copii: la ora 9 începem cu jocuri, la ora 10 ne apucăm să ne rugăm și să cântăm, iar de pe la zece și jumătate începe lecția despre Dumnezeu, sub formă de joc și cu fișe de lucru. Încercăm să începem și rugăciunile de seară de sâmbătă pentru adulți, dar deocamdată nu se țin regulat.
Traduceri în limba romani
Alte fapte sunt cele de traducere. Ne-a contactat Societatea Biblică: ar dori să înceapă traducerea Bibliei în dialectul din Slovacia centrală, dar trebuie să afle dacă există interes, unde se întind hotarele dialectului și să găsească colaboratori locali. Până acum am încercat să aflăm dacă există interes și dacă o asemenea traducere este necesară, dar lucrul nu a înaintat prea mult din lipsă de timp. Mulți dintre dumneavoastră știți deja că Martin a început să studieze teologia ortodoxă, așa că să știți că se apropie timpul scrierii lucrării sale de diplomă. :-) Cu aceasta se leagă a doua faptă de traducere, și anume traducerea Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur în dialectul romani din Slovacia centrală. Ne-ar plăcea ca într-o zi să slujim liturghia într-o limbă care este a romilor și pe înțelesul lor. Pentru acest subiect l-a entuziasmat traducerea sârbă în romani sârbă, care l-a convins că nicio limbă nu este mai puțin potrivită nici pentru sfânta liturghie, atâta timp cât îi ajută pe oameni spre mântuire. Munca cea mare însă abia îl așteaptă.
Dolinka noastră de acasă
Pe parcursul anului nu am uitat nici de Dolinka noastră. Odată cu măsurile anti-covid nu am mai putut merge lunea cu copiii la sala de sport, așa că am născocit treptat un fel de jocuri de căutare a comorii: le pregăteam copiilor 5 plicuri cu instrucțiuni, iar Martin mergea pe ascuns să le ascundă prin împrejurimi, lângă Dolinka. Copiii, pe rând sau în grupuri mici, rezolvau sarcinile din plicuri și încercau să dea de alte indicii și, bineînțeles, mai ales de comoara ascunsă. Când măsurile s-au relaxat, a fost din nou posibil să mergem la Dolinka, să cântăm și să jucăm jocuri cu copiii în felul obișnuit. Îi bucură mereu fotbalul, jocul de lovit cu mingea, „prinsea” și „šmúračky”, dar îi învățăm și jocuri noi, ca frisbee, handbal, … Am încercat să nu-i uităm nici pe cei mari și să vizităm familiile din când în când. Ne-am dat seama cât de important este să ne vadă și să mergem la ei, altfel relațiile slăbesc repede și se răspândește invidia, că unuia i s-a ajutat, iar altuia nu, bârfele și așa mai departe. Dar când te oprești puțin să povestești sau măcar să saluți, relațiile devin îndată mai personale, iar oamenii prețuiesc interesul arătat, așa că nu mai rămâne atât loc pentru a crede și a răspândi bârfe sau plângeri. Din păcate, cu îndatoririle de la serviciu și cu copiii mici, nu mai avem pentru aceste vizite atâta timp ca înainte și cât ne-am dori.