Prezentare generală din ianuarie până în septembrie 2021Lucrarea misionară din Klenovec
Lecțiile din „Cea mai minunată călătorie”
Anul 2021 a început nu prea favorabil, în mijlocul celui de-al doilea val de coronavirus. Cu rugăciune fierbinte, cu sfială și cu binecuvântarea părintelui duhovnic, am continuat totuși activitățile, în ciuda diferitelor interdicții și măsuri, pentru că nevoia și foamea duhovnicească erau mai mari decât teama de amendă, iar mila și dragostea față de Dumnezeu și de aproapele erau mai însemnate decât hotărârile oamenilor.
Așa că, în fiecare sâmbătă și duminică, copiii veneau la noi la lecțiile începute, după manualele „Cea mai minunată călătorie” (un proiect al organizației Samaritan`s Purse). I-am împărțit în grupuri de câte 3-6 copii, după familii, și cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit ca toate cele 12 lecții să fie parcurse de 30 de copii. N-au lipsit nici sărbătoarea de încheiere, nici înmânarea solemnă a certificatelor și a Bibliilor pentru copii. Ne-a îndemnat și dorința de a salva cititul și scrisul copiilor: mai ales cei din ciclul primar uitau repede ce învățaseră, și ne-a bucurat mult să vedem cum, în timpul lecțiilor, se îmbunătățește cititul și scrisul, că nu doar citesc textul, ci îl și înțeleg, și că au unde să deseneze și să se joace puțin.
Capela
Înainte duceam copiii duminica la biserica catolică și apoi la slujbă la baptiști, dar din păcate în Slovacia toate slujbele, inclusiv spovedaniile, au fost interzise până la sfârșitul lui aprilie. Nu voiam să-i lăsăm pe copii să se „răcească”, pentru că ei înșiși ne întrebau unde vor merge acum. Cu ajutorul lui Dumnezeu însă, spre sfârșitul anului trecut, a fost sfințită la noi jos capela Sfântului Nicolae. Mai întâi ne-am rugat singuri duminica în capelă și ne făceam „slujbe de familie”, iar treptat familia noastră s-a mărit cu copiii noștri „adoptivi” din Dolinka. 🙃 Și așa, în timp ce celelalte biserici erau închise, capela noastră se tot umfla și s-a format un grup de vreo 20 de copii, care au început să vină regulat. Odată cu relaxarea treptată a măsurilor, s-a format treptat următorul program de duminică.
9:00 Se deschide poarta și vin copiii la jocuri de societate, la desenat, la tras cu arcul în grădină, la întreceri de fotbal pe playstation și afară, sub nuc… pe scurt, să se joace puțin.
10:00 Sună clopoțelul bisericii noastre și începe slujba.
11:30 Copiii merg să învețe despre Dumnezeu după exercițiile și manualele pregătite.
14:00 Cei mai pricepuți copii merg cu Martin să țină lecții în așezarea de romi de la Mútnik
În ce privește noua noastră capelă, pe lângă slujbele regulate de duminică, anul acesta au avut loc acolo deja trei botezuri și au fost mirungeți 21 de copii și adulți, care astfel și-au mărturisit botezul și credința și pot lua parte la taina împăcării și pot veni la Sfânta Împărtășanie (Cina Domnului).
Cu ocazia începerii anului școlar a avut loc în capelă prima liturghie pentru copii, iar acum ne-am înțeles cu tânărul și simpaticul preot Mikuláš Pružinský să vină să slujească pentru copii în fiecare a doua duminică. Este minunat să vezi câți copii vin cu sârguință la spovedanie și se bucură de împărtășanie. În fiecare duminică avem aici în medie 12-15 copii și adolescenți. La îndrumarea duhovnicească a copiilor și la lecții ne ajută acum și părinții lui Martin.
De aceasta se leagă și gândurile despre ce facem mai departe și cum să le facem copiilor accesibile liturghiile și slujbele regulate. Pe scurt, vrem ca aici să poată sluji un preot în fiecare duminică și, pe cât se poate, să se ocupe de copii și în timpul săptămânii. Așa că i-am trimis vlădicăi (episcopului) o cerere pentru înființarea unei parohii ortodoxe în Klenovec, iar Martin a cerut totodată să fie hirotonit diacon, treaptă necesară pentru a primi preoția. În ambele cazuri așteptăm răspunsul vlădicăi. Vă rugăm mult să vă rugați pentru noi și pentru călăuzirea lui Dumnezeu, pentru că ambele aduc cu ele anumite primejdii și provocări noi.
Școala de zidari
Din aprilie am reușit să pornim o școală de zidărie (murárčina) pentru băieții tineri. Ne gândisem la băieții care au terminat școala generală și nu au mers mai departe la studii. S-a văzut însă că ei nu prea au chef să lucreze la ei înșiși, în schimb am găsit mult entuziasm la băieții mai mici, de 10 până la 15 ani. Am început cu câțiva și a trebuit repede să mărim numărul de locuri, pentru că interesul a fost cu adevărat mare. Băieții se împart în perechi și, după școală, între orele 14 și 17, vin la noi să învețe de la meșterul constructor, domnul Hruška. De obicei fiecare vine o dată pe săptămână. Ca răsplată pentru silință primesc la cină pizza și, mai ales, o bursă sub formă de „puncte de zidar”. Cu ele pot apoi să cumpere de la noi materiale de construcție, unelte sau încălțăminte, ca să folosească acasă ce au învățat, la îndreptarea colibelor. Și chiar a reușit, și s-a pornit în mare. Toată vara familiile care au intrat în lucru și-au pus în rânduială colibele de lemn, iar domnul Hruška abia mai apuca să care când adeziv, când tencuială, când pietriș sau beton. Noi ne-am bucurat mult că își pot îmbunătăți locuința și că învață ceva folositor. Vă cerem și rugăciunile, pentru că este un proiect deja ceva mai costisitor. Pe lângă bursele amintite (cam 160-200 euro pe lună), plătim pizza (cca 20 euro pe lună) și meșterul constructor (costul salariului este de 1200 euro pe lună).
Reconstrucții și activități în casă
Continuăm reconstruirea casei. Anul acesta am reușit să renovăm holul, în care dintr-un spațiu gol a apărut o cameră nouă pentru micuțul nostru Adámek. Am schimbat aproape toate ferestrele vechi și am mutat bucătăria în spații noi, la parter, așa că spațiile private, de familie, s-au despărțit de cele de serviciu. În prezent schimbăm acoperișul și am început lucrările și la baia și toaleta din capelă.
Datorită spațiilor renovate pot avea loc și unele activități „în casă”. În bucătărie, din iunie, în fiecare joi are loc gătitul cu fetele. Míša ia de fiecare dată 2-4 fete și învață împreună să coacă prăjituri și torturi🧁, ceea ce le place cel mai mult, dar și să gătească supe și mâncăruri simple. Marțea seara, în timpul acțiunii de caritate cu haine, Martin se ocupă de copii cu învățarea matematicii. Este gândită mai ales pentru băieții de la școala de zidari, dar poate participa oricine a fost duminică la slujbă.
Activități în aer liber
De cum a venit vremea frumoasă, Martin a început să-i ia pe copii pe pajiștea de deasupra așezării de romi la jocuri sportive. 🏉 Au început să învețe jocuri cu mingea mai grele, ca handbalul sau fotbalul american, dar le plac mult și diferitele întreceri. Din vară putem merge pe terenul de fotbal din localitate, așa că în fiecare sâmbătă luăm mingi felurite, badminton și frisbee și mergem pe teren. O noutate este și tirul cu arcul🏹, care le place foarte mult copiilor. Ne bucură că, pe teren, ca teren neutru, am reușit treptat să apropiem romii din așezare și din oraș. Altfel, între ei există o anumită rivalitate, iar din partea romilor din oraș, dispreț. Ba chiar au venit la noi la slujbă unii copii din oraș, dar deocamdată mai degrabă rar. În această iarnă am dori să facem, printre romii din oraș, o distribuire de pachete de Crăciun de la Samaritan`s Purse și să-i implicăm în învățătura din „Najúžasnejšia cesta”, ca Evanghelia să ajungă într-un fel și la ei.
Caritate
Din iulie, de când Míša și-a mai revenit după naștere, am pornit din nou acțiunea de caritate cu haine. 💃 Mamele din așezare se pot înscrie pe o listă de așteptare și pot veni să-și aleagă haine pentru familiile lor. În prezent avem multe haine pentru femei și bebeluși, dar începem să ducem lipsă de haine pentru copii de vârstă preșcolară și școlară. Se cer încă și șosete, adidași (de copii, de damă până la mărimea 38 și de bărbați până la mărimea 43) și încălțăminte călduroasă pentru iarnă. La caritate ne ajută anul acesta mamele 💁🏻♀️Erika, Petra și uneori Mili, precum și două fete mai mari, Erika și Janka. Vă rugăm să vă rugați pentru ele.
Alte așezări de romi (+2)
Mútnik, Hnúšťa și împrejurimi
La Mútnik continuăm învățătura de fiecare duminică, la care participă mai ales copiii mai mici, de la 8 la 14 ani. Am început să luăm acolo și copii „de-ai noștri” din Klenovec, ca să-i ajute pe ceilalți în ceea ce au învățat ei înșiși. Pentru copiii din Klenovec a fost o mare motivație și s-au străduit să strângă cât mai multe puncte într-o duminică. Dar să-i învețe pe alții nu le-a prea reușit și de mai multe ori au ajuns mai degrabă în situații de conflict cu cei din Mútnik. Așa că am oprit deocamdată lucrul acesta și vom vedea ce facem mai departe. Pentru iarnă, la Mútnik, plănuim o nouă rundă a proiectului Operația Vianočné dieťa de la organizația Samaritan`s Purse. Copiii vor primi un cadou frumos de Crăciun, împachetat într-o cutie de pantofi, împreună cu o invitație la învățătura regulată despre Dumnezeu, după manualele de la Samaritan`s Purse. Așa am ajuns la Mútnik acum câțiva ani, iar tot proiectul a avut mare succes la copii.
Distribuirea pachetelor de la Samaritan`s Purse o plănuim în această iarnă încă în două cartiere de blocuri din orașul vecin Hnúšťa, în Hačava (o așezare de romi de lângă Mútnik), în Klenovec printre romii din oraș și într-o așezare de romi din Spiš (1.5h cu mașina). Dacă Domnul va da copiilor interes, vom continua după cadouri, din nou, cu învățătura regulată despre Dumnezeu.
Districtul Spišská Nová Ves
Din septembrie ne-am legat de o parohie ortodoxă dintr-un sat din Spiš, unde un preot bătrân și bun lucrează și el cu copii romi. Am început o prietenie duhovnicească și, o dată la două săptămâni, sâmbăta, luăm 5 dintre copiii noștri la o excursie, unde copiii din sat ne ajută să învățăm cântece despre Dumnezeu și să facem sarcinile din fișele de lucru de duminică. Deocamdată ambele părți sunt mulțumite de colaborare. Copiii noștri sunt mai mult timizi și nu prea se amestecă printre cei de acolo, dar credem că lucrurile se vor schimba treptat. Învățătoarea de acolo a fost surprinsă când a văzut copiii din sat învățând liniștiți și cu interes despre Dumnezeu. Vă rugăm să vă rugați pentru relațiile dintre noi și pentru puteri îndeajuns, fiindcă Spiš este la 1h 45 min de drum de la noi, așa că drumul este ceva mai greu.
Vă amintiți de Mirek, despre care am scris în raportul trecut? Până în septembrie a muncit cu sârg alături de domnul Hruška și a învățat tot mai multe deprinderi de zidar. Chiar a reușit să aibă în grijă, o vreme, și băieții de la școala de zidari. Spre sfârșitul lui septembrie a devenit cu totul independent și s-a angajat la o construcție în vecina Hnúšťa. Locuiește acolo în continuare la un cămin și se pare că deocamdată îi merge bine. Să-i ținem pumnii și să-l purtăm în continuare în rugăciunile noastre, ca să reziste și să-și găsească nu doar locul în viață, ci și drumul către Dumnezeu.